•   În prima sală, este ilustrată tehnica Ceramicii Negre de Marginea, cu fazele de lucru, de ornamentare şi de ardere precum şi produse finite de veche tradiţie sau produse actuale ce prelucrează în forme noi vechile modele. Tot aici se regăseşte şi ceramica din centre precum Dolheşti, Păltinoasa, Siret sau Câmpulung Moldovenesc.

 

 

 

 

 

•   În cea de-a doua sală, este prezentată ceramica din centrele Rădăuţi şi Kuty,cu specificul acestora. Ceramica smălţuita este cunoscută la Rădăuţi încă din secolul al XV-lea.

•   În sala a cincea este ilustrată tehnica ţesutului unor piese de port cu fazele de lucru precum şi uneltele şi instalaţiile utilizate : urzitor, alergătoare, stative cu ustensilele ajutătoare – sucale, suveici, vatale, scripeţi - , împreună cu produsele finite : brâie, catrinţe, ştergare de cap.

 

 

 

•    Sala a şasea prezintă tehnica ţesutului scoarţelor şi coloritului vegetal. Aici sunt expuse stative pentru ţesutul scoarţelor, iar pentru ilustrarea coloritului vegetal, sunt prezentate plante şi flori din care se obţin diferite culori, precum şi mostre de lână vopsită şi reţete de obţinere a culorilor. Ca produse finite sunt expuse scoarţe, lăicere, ţesături pentru traiste, ce se remarcă prin o îmbinare aparte a culorilor, prin stilizarea ornamentelor, prin repetiţie si repartiţie echilibrată pe suprafaţa ţesăturilor, precum şi prin alternanţa dintre suprafeţele decorate şi cele simple.

   Sala a şaptea este destinată prezentării cămăşii femeieşti şi năfrămilor de nuntă, cusute de mână, pentru realizarea cărora nu sunt necesare decât foarfeca pentru croit şi acul pentru împodobit şi cusut. Astfel, sunt puse în valoare aici croitul cămăşii încreţite la gât şi la mâneci, de veche tradiţie, care îşi are originea, ca şi întregul nostru port popular, în portul geto-dacilor; modele cu „încreţ”, puncte de cusături şi motive decorative de proporţii mărite, modalităţi de aplicare a mărgelelor şi paietelor pe cămăşi şi năfrămi sunt reprezentative pentru anumite microzone ale judeţului.

 

 

 

•   În sala a opta este prezentată tehnica sumănăritului. Aici sunt expuse ţesături de lână bătute la piuă, forme de croi pentru sumane şi mantale, faze de realizare a acestora, mostre de sarad şi modalităţi de realizare a ornamentelor cu sarad, precum şi produse finite caracteristice anumitor localităţi sau microzone: Putna, Frătăuţi, Satu Mare, Bosanci, Grăniceşti, Arbore.

 

Cojocăritul (sala 9)

 

   Cojocăritul a fost una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale ţăranului român. Imagini ale cojoacelor româneşti sunt expuse în sala a 9-a a muzeului etnografic din Rădăuţi. Aici putem admira pereţii frumos ornamentaţi cu bundiţe şi cojoace din piele de oaie purtate de ţăranii satului românesc, precum şi modalităţile de realizare a croitului, reţete de tăbăcit pieile şi tehnici de ornamentare.

Unele cojoace sunt împodobite cu piele de miel, de dihor sau chiar sunt ţesute cu unele caractere specifice anumitor localităţi şi regiuni.

    Ies în evidenţă în special pieptarele de Rădăuţi. care erau împodobite cu  “pomul vieţii”. Nu trec neobservate pieptarele fără mâneci şi evazate la poale purtate de horodniceni, de ţăranii din Frătăuţi, Satu Mare, Volovăţ, Bilca.

 Frumos lucrate sunt pieptarele din zona Humorului şi Câmpulungului cu multe flori ce le acoperă toată suprafaţa.

 Pieptarele mai simple, fără ornamente atrag şi ele atenţia prin originalitatea modului de croire şi realizare, fiind reprezentative pentru regiuni ca Straja, Grăniceşti, Calafindeşti.

   

Sala 10

   Se expun obiecte ce aparţin mai ales colecţiei de lemn: instalaţii tehnice si obiecte de inventar gospodăresc din lemn.

   Aici pot fi văzute atât unelte simple: coasa, grebla, îmblăciul, furci de lemn, plug, pive pentru decorticarea grâului sau pentru zdrobirea seminţelor oleaginoase, o piuă pentru desfăcut porumb, coşuri şi buduroaie pentru păstrarea cerealelor, râşniţă, vânturătoare, cât şi altele, mai complicate : moară de mină, piuă de bătut sumane (originară din satul Bădeuţi).

    Sunt interesante şi oloiniţele formate din cele două părţi: zdrobitor şi teasc. Un exemplar expus are zdrobitorul cu ,, căluţi ‘’ acţionaţi cu piciorul şi teascul cu pene. Un altul are zdobitor cu „chilugi” acţionaţi manual şi teascul cu piston, iar al treilea are zdobitorul cu valţuri şi teascul cu şurub. Instalaţiile dovedesc cunoaşterea de către meşterii populari a unor principii, legi şi reguli utilizate şi în tehnica modernă (principiul pârghiei, al planului înclinat, al scripeţilor, pendulului ş.a.) însuşite de aceştia datorită practicii îndelungate. Adesea se remarcă şi contribuţia originală, creativitatea meşterilor populari ce au realizat aceste instalaţii.

 

 

Sălile 3 – 4

       Pentru o mai bună cunoaştere a primelor faze de lucru din industria casnică textilă, sunt prezentate mostre de materii prime şi unelte folosite : piepteni, raghile, meliţă, furci şi maşini de tors, vîrtelniţe, depănători, dar şi mostre de ţesături din in, cânepă şi lână.

 

ITINERAR

     Expoziţia constituie un punct atractiv nu doar prin valoarea obiectelor expuse, ci şi prin modul în care sunt expuse, mod ce sugerează contextual folosirea acestora.

     Expoziţia ilustrează într-un mod foarte convingător ideea de continuitate a poporului român pe meleagurile Bucovinei.

     Vizitatorii se pot convinge că înaintaşii noştri nu au realizat nimic util fără să fie şi frumos şi că tot ce este frumos este şi util.

Ultimul popas în muzeu: Atelierul de olărie

   Un element cu totul original îl reprezintă faptul că muzeul găzduieşte, într-o încăpere, atelierul unui meşter olar rădăuţean: Florin Colibaba, descendent al unei renumite familii de olari, nepot al celebrului Constantin Colibaba. Artistul reprezintă a cincea generaţie a acestei familii, al cărei nume este asociat cu rafinata ceramică de Kuty, ce este creată în continuare în formele şi culorile tradiţionale. Vizitatorii muzeului pot vedea „pe viu” cum se transformă lutul în oale, toate etapele procesului, dar pot şi admira bogata colecţie realizată de Florin Colibaba şi, de asemenea, pot achiziţiona vase ce-i poartă semnătura.

©  2007 www.muzeulradauti.ro

Colegiul Naţional Eudoxiu Hurmuzachi